Scrisoare către părinţi 

Dacă ar avea părinţii ochi să vadă

Şi sufletul le-ar fi mereu atent,

În ochii pruncilor cu viaţa fadă

Ar descifra mesajul cel urgent :

„Vă rog iubiţi-mă inteligent !”


Nu glume, nici minciuni – bomboane-amare;

Nu vreau bunici şi nici televizor,

Nu-mi trebuie nici lux, nici îmbuibare…

Puţin îmi pasă de trăiesc sau mor

Dar vreau să fiu al vostru, nu al lor !


Eu ştiu c-aveţi profesii elevate

Că sunteţi la curent cu date noi,

C-aveţi servici ca eu să am de toate,

Dar fiindcă vă iubesc pe amândoi

Vă spun : „Eu am nevoie doar de voi !”


Aş vrea ca jucărie ochii mamei,

Nu ochii-ndepărtaţi ai vreunui unchi.

Când ne-ntâlnim atraşi de glasul foamei

Şi nu pot sta la tata pe genunchi

Mă simt ca o mlădiţă fără trunchi.


Nu vreau să fiu un deget ce acuză,

Găsind olarul singur vinovat.

Am gând curat, şi inima refuză

O bombă cu efect întârziat:

Vreau să devin un om adevărat !


De-aceea vreau părinţii mei să vadă,

Să aibă sufletul mereu atent,

Ca-n ochii mei umbriţi de viaţa fadă

Să descifreze strigătul urgent :

„Vă rog iubiţi-mă inteligent !”


Scrisoare către părinţi – de Romulus Chelbegean