Parintele Arsenie Boca ,,Să nu uităm însă că una e lupta şi suferinţa omului mărturisit şi alta e suferinţa omului nemărturisit,,

  Atâta vreme cât ţinem păcatele nemărturisite, ascunse cu voia, atâta vreme atârnă pedeapsa lor asupra noastră, ca o sabie care stă să cadă peste viaţa noastră. 

De îndată însă ce mărturisim păcatele şi vinovăţia, primejdia morţii o înlătură Dumnezeu de deasupra noastră.

Să nu uităm însă că una e lupta şi suferinţa omului mărturisit şi alta e suferinţa omului nemărturisit. Unul e luminat la minte, liniştit şi câştigă din nou nevinovăţia; celălalt e întunecat, îndărătnic şi mai rău se afundă. 

Unul e ascultător de duhovnic, – asta-i uşurează răbdarea încercărilor; celălalt nu ascultă de nimeni, ceea ce-i face îndreptarea cu neputinţă.

Spovedania deasă trebuie ţinută însă la preţul ei.

Gândurile pătimaşe nemărturisite sau simplu spuse au însuşirea că se întăresc şi se fac funii, cum zic părinţii şi trag mintea la învoire şi la faptă, care este păcat.

Păcatul acesta este: înfrângerea morală a sufletului de către un gând rău. 

De aceea toate gândurile trebuiesc spuse înainte de a se întări şi de a birui mintea, căci de îndată ce sunt spuse le piere puterea de a obseda, asupri, stăpâni mintea.

Şi gândurile bune trebuie controlate cu o altă conştiinţă, mai limpede. 

Neîntrebat nimic nu e bine, nici ce e bine, pentru că singur nu te poţi apăra de săgeţile slavei deşarte.

preluare text din cartea
Parintele Arsenie Boca, mare indrumator de suflete din sec. XX (800 de capete), EDITURA:TEOGNOST, pag 82-84

„În voia noastră stă mântuirea noastră.”
(Sfântul Maxim Mărturisitorul, „Cuvânt ascetic”, Filocalia, vol. II, ediția a 2-a, trad. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ed. Harisma, 1993, p. 57