Omul, inger si demon

Cu mâna poți să mângâi,
Dar poți să și lovești,
Cu brațele-oferi daruri,
Dar poți să și rănești.

Picioarele te duc,
Spre locurile sfinte,
Dar tot ele conduc,
Spre căile pierdute.

Cu limba poți răni,
Poți arunca săgeți,
Dar ea îți poate fi,
Și sfat între-nțelepți.

Tot buzele rostesc,
Și dor și șoapte sfinte,
Dar tot ele grăiesc,
Amarele cuvinte.

Tot ochii tăi grăiesc,
De ești în armonie,
Dar tot ei te vădesc,
Și când ai dușmănie.

Prin gânduri tu cobori,
De ești robit de ele,
Și tot prin ele zbori,
De n-ai în cuget rele.

Tot omul poate fi,
Un înger de lumină,
Și în aceeași zi,
Întunecat de tină.

Elena J.