Sf. Macarie de la Optina despre PACEA BUNA si PACEA INSELATOARE

   
  “Gandurile care aduc descumpanire si neliniste sunt de la diavol. La fel si visele, si alte simturi... caci diavolul lucreaza nu numai prin creier, ci si prin dorinte. Cei cunoscatori stiu acest lucru, de aia lucreaza asupra trezviei.

 Gandurile ‘dupa Dumnezeu’ aduc siguranta, indrazneala si pace . Aceste ganduri bune, sau lipsa gandurilor rele - se dobandesc dupa o lupta duhovniceasca in profunda si temeinica cunoastere, alaturi de un duhovnic iscusit.

Sunt ganduri bune si de la diavol, care seamana a fi bune, insa de fapt duc la peire si mandrie. 
Adevarata viata duhovniceasca a unui nevoitor, dupa ani si ani de ispite si necazuri- ce dobandeste cu adevarat smerenie- gandurile se odihnesc in el de la Duhul Sfant. Acestea, desi umiliti si nedreptatiti- nu se tulbura de cuvinte si pierderi, boli si lipsuri. In ei cu adevarat traieste Hristos.

  Cat despre oamenii care traiesc, chipurile, o anumita fericire, desi nu au o viata duhovniceasca si desi nu se intereseaza de trairea crestina autentica, de trairea interioara, si sunt plini de pace si de fericire, ei bine, afla ca acestia traiesc o pace falsa – pacea stricacioasa a lumii acesteia -, nu adevarata pace a Domnului nostru Iisus Hristos.

De fiecare data cand ne adunam fortele sufletesti si punem cu hotarare bazele unui nou inceput al vietii interioare, in calea noastra intalnim o furtuna de tot felul de piedici si ispite. 

Dar tocmai datorita acestui razboi demonic, lupta duhovniceasca ne aduce roade. 
Dar ce tot zic! Acest razboi pe care-l purtam este absolut necesar, fie ca suntem calugari, fie ca suntem mireni.

Insa cei care, traind in fericirea lor inselatoare, nu cunosc problemele deosebite si greutatile vietii duhovnicesti, cei care sunt multumiti de ei insisi si satisfacuti, fara sa le pese si fara sa se intristeze de nimic, acestia poate ca, intr-adevar, vor trai peste o suta de ani pe acest pamant trecator, dar nu vor gusta niciodata din pacea pe care noi o cautam si pe care am inceput de pe acum sa o gustam. 

Aceasta este pacea de “mai presus de minte“, care ii daruieste sufletului Duhul cel Sfant.

 Este pacea care se dobandeste numai cu efort si cu stradanie. Este darul lui Dumnezeu, oferit la capatul multor lupte cu noi insine si cu demonii. 
Astazi ne da un strop mic, maine, o inghititura, dupa aceea, si mai mult, si tot asa, viata intreaga, plina de razboaie, furtuni, piedici si amaraciuni, pe drumul nostru duhovnicesc“.

(Sfantul Macarie de la Optina – “Povete duhovnicesti“, Editura Egumenita)