Tema: Despre smerenie si dragoste
Evanghelia dupa Luca: "Cand vei fi chemat de cineva la nunta/Nu te aseza in locul cel dintai"
"Cel care se inalta se va smeri/ Cel care se smereste se va inalta"
Grija pentru imagine:
*** rujuri, farduri, haine fistichii
*** minciuni, ironii, dispret, ura, invidie
Toate acestea duc la neodihna sufleteasca. Iisus a primit chipul sarac, nu slava dumnezeiasca, a luat chip de rob.
NU S-A RUSINAT sa fie copil, de ieslea unde s-a nascut, de ingrozitoarea moarte pe cruce.
Avva Dorotei spunea ca sunt 2 smerenii:-smerenia fata de aproapele
-smerenia desavarsita a sfintilor (sa se socoteasca cineva mai prejos fata de toti)
Filosofii l-au intrebat pe parintele Zosima:
- Cum poti zice ca esti pacatos?
- Nu ma suci pe mine, ca eu asa sunt.
Asa cum cineva se straduieste sa-si insuseasca un mestesug, asa se deprinde smerenia.Parintele Zosima nu avea un argument rational.
- Cum se leaga smerenia si dragostea in familie/fata de Dumnezeu?
- Prin fire - care sileste pe om la smerenie si dragoste.
- Este nevoie de cultivarea increderii in sine pentru a avea echilibru interior?
- Omul care are incredere in sine este cel mai dezechilibrat.
El se bizuieste pe vant. Omul trebuie sa aiba un temei al increderii in sufletul sau, in Dumnezeu. Casa sa o zidesti pe stanca smereniei. Trebuie sa credem ca Dumnezeu ne poarta de grija pana la un fir de par, care nu se clinteste fara stirea lui.
Timiditatea nu este chiar o virtute, tocmai pentru ca inseamna increderea in propriile puteri.
- Cum se explica ca-l iertam pe aproapele, dar simtim o repulsie fata de el?
- Simplu, nu l-am iertat. Trebuie sa uitam raul pe care ni l-a facut.
Sa invatam sa deosebim glasul lui Dumnezeu in sufletul nostru, numai prin simtirea harului Sf. Duh.
Parintele Fred de la muntele Athos, coplesit de sarcinile de staret si duhovnic, se gandea sa lase toate si sa plece in pustie. Atunci simtea cum il paraseste harul si astfel vedea ca nu este voia lui Dumnezeu.
- Povara gandurilor, necazurilor te mai lasa sa te gandesti la sfintenie?
- Ele sunt pronia lui Dumnezeu pentru a-i ajuta sa gaseasca smerenia.Domnul s-a smerit fara ca conditia lui sa-i fi impus, dar in conditia noastra este sa ne smerim.
- Explicati:"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" – Siluan Athonitul
- Este un cuvant al lui Dumnezeu daruit vremii noastre. Fiecare suflet este o rana vie.
Nu-ti face iluzia ca esti altfel decat cum te vezi: ganduri, patimi, realitati - dar nu deznadajdui.Dumnezeu ne scoate din iad nu
pentru ca facem noi ceva, ci pentru bunatatea lui. Iubeste zidirea lui.Sa recunoastem realist iadul din noi. Oamenii nu au gasit calea spre partea a doua, sa nu deznadajduiasca.
La Sf Antonie cel Mare au venit niste oameni si i-au cerut un cuvant de folos.
- Daca cineva iti loveste obrazul, intoarce-l si pe celalalt.
- Nu putem face asta.
- Atunci purtati palma pe care ati primit-o.
- Nu putem face.
- Atunci nu intoarceti palma.
- Nu putem face.
Mai jos sfantul nu a coborat si i-a zis ucenicului:
- Adu-le putina fiertura ca sunt neputinciosi.
A raspunde cu rau inseamna a intra in hora raului.
- Pana unde merge ascultarea de duhovnic?
- Pana la moarte.
Preot Vasile: In imparatia lui Dumnezeu, pana nu dobandesti sfintenie, nu intri. Asta este calea mantuirii.
-Daca ai pace, liniste si bucurie in suflet inseamna ca esti smerit?
- Este adevarat ca pacea, linistea, bucuria le gusta un suflet smerit. Dar sufletele smerite nu au cunostinta ca sunt smerite.
Daca stii ca esti smerit, asta e mandrie.
Parintele Rafail
- Criza in biserica
"Unde s-a despartit omul de Dumnezeu? In rai.
Unde s-a impacat omul cu Dumnezeu? In iad."
-Cand ne este mai greu simtim ca Dumnezeu ne paraseste.
- Simtirea parasirii nu trebuie sa ne aduca gandul ca Dumnezeu nu ne iubeste. Daca l-am vedea pe Domnul ca-si intoarce fata cu sila de la noi, nici atunci sa nu credem ca nu ne vom mantui. E de ajuns sa ne rugam ca Domnul sa se intoarca.
-Daca vedem ca altii nu sunt compatibili cu noi, sa-i evitam?
-Unde ar putea sa fuga de el insusi? Faptul de a-i vedea pe ceilalti mandri, vine dintr-o mandrie mai mare decat a celor pe care ii vedem mandri. Poate ca unii ne odihnesc in patimile noastre si de aceea ii iubim.
Oameni comozi, care nu au taria de a ne spune patimile noastre.
- De ce la marturisire nu mai simtim durerea pe care am simtit-o in momentul pacatuirii?
- Ne marturisim in temeiul durerii pe care am simtit-o. Daca la marturisire nu o mai simtim, poate ca pocainta nu este deplina.
Preot Vasile: Este ca plansul fara lacrimi. E o durere mai mare.
Intrebari/Raspunsuri:Parintele Vasile de la Biserica Ruseasca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu