PACEA INIMII

Cine-n viaţă se oşteşte,
Pe păcat îl biruieşte;
Cine priveghează bine,
De Iisus Hristos se ţine.


Zece vieţi de aş trăi,
Cu Hristos m-aş înfrăţi;
Că de jugul greu m-apasă,
Mă ridică, nu mă lasă.

Că de crucea grea îmi pare,
Întăreşte-a mea spinare
Şi-mi întinde mâna Lui,
Când am suflet amărui.

Să alerg după averi?
Bogăţie? – Neplăceri;
N-am văzut unul când moare,
Să ia-n ladă tot ce are.

Să mă cert cu al meu frate,
Pentru lucruri măsurate?
De la suflet de-l alung,
Mâine moare şi-o să-l plâng.

Vreau în inimă să ţin
Pacea frunzei de măslin,
Că făcui destule rele,
Să mai fac alte ca ele.

Iar pe cel de lângă mine,
Să-l vorbesc mereu de bine;
Să ne înfrăţim cu toţii
Şi cu viii şi cu morţii.

Că-i păcat ca să nu fie
Îngerească armonie
Şi dorind averi năuci,
Să trăim ca nişte cuci...

autor Pr. Gabriel Constantin - vol. Vorbind cu Dumnezeu