Mărturisirea purtătoarelor de miruri

Stătea Fecioara tristă, sub cruce, pe Golgota.
Și își veghea Fiul, ce-abia mai respira.
Alăturea de dânsa, Apostolul Iubirii,
Făcea parte din triptic – icoana nemuririi.


În mijlocul durerii, la trei după-amiază,
Pe mama Sa, iubirii, Iisus încredinţează.
Apoi, în fapt de seară, strigând, El îşi dă duhul.
Se năruie tot cerul, se-ntunecă văzduhul!

Iubirea şi lumina în iad au coborât,
Ca să salveze omul cel din pământ zidit.
Nu poţi cuprinde-n minte acest mister străin!
Cum dragostea se naşte în ură şi în chin!?

Iisus, murind pe cruce, e semn că ne iubeşte,
Iar dragostea Lui mare pe toți ne adumbrește.
Aşa cum scoica moare, când face-o nouă perlă
Şi noi ne naştem iarăşi din dragoste fidelă.

Când s-a născut IUBIREA pe braţe fu purtată,
Cu EA tot universul, în mâini de Preacurată.
La punerea în criptă, aceleaşi braţe sfinte,
Aşază, cu iubire, Viaţa-ntre morminte.

O lacrimă de mamă e cel mai sfânt mister!
Ea sfarmă piatra arsă şi porţile de fier.
Iubirea mamei Sale, cu geamătul curat
A auzit azi Fiul şi-apoi a înviat!

Maria, Preacurata, cu cele cinci Marii,
Au întâlnit pe Domnul în ziua cea dintâi.
Hristos a dat poruncă să facem pomenire
De viața lor curată trăită în iubire.
*
Biserica străbună cinsteşte cu credinţă
Pe Miryam Fecioara, cu cinci mironosiţe,
Iar cea mai cunoscută din sfintele femei
E Sfânta Magdalena, descrisă de Matei.

Ea, dis-de-dimineaţă, aleargă la mormânt
Să ungă cu miresme trupul Lui cel sfânt.
Ajunsă în grădină, uimită constatase:
Era gol mormântul, căci Domnul înviase!
***
Moartea lui Iisus pe cruce te așază în starea de umbrit al dragostei, iar Ȋnvierea te așază în starea de luminat al iubirii. Ești, am putea spune, așezat la umbra dragostei fără voia ta, în mod obiectiv, pentru că tot fără voia ta moștenești umbra libertății lui Adam.

(Creație și re-creație, Arhiepscop Ioachim GIOSANU, Editura Filocalia, 2016)

http://epr.ro