Cârtirea împotriva lui Dumnezeu este un păcat foarte mare
Deseori cartim impotriva lui Dumnezeu, ne ridicam impotriva Lui, Il judecam: “De ce, de ce, Doamne, ma pedepsesti?“.
Noi singuri nu constientizam, nu simtim vina noastra, dar Domnul cunoaste negreala inimilor noastre si ne pedepseste dupa faptele noastre.
Cartirea impotriva lui Dumnezeu este un pacat foarte mare, pentru care Dumnezeu ii pedepseste pe oameni. Amintiti-va exemplul dat in Biblie, in Cartea Iesirii. Poporul lui Israel, care a mers cale lunga prin pustiul Sinait si care tanjea dupa carnea si legumele egiptene, s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu.
Dumnezeu i-a trimis lui hrana cereasca si dumnezeiasca – mana. Oamenii spuneau: “Ne-am saturat de aceasta mancare nepotrivita!“.
S-a ridicat tot poporul, iar aceasta este mai rau decat cartirea unor oameni aparte.
Cartirea intregului popor este o grava ofensa adusa lui Dumnezeu. Si Domnul a pedepsit aspru poporul Israel pentru aceasta cartire.
El a trimis asupra lui multime de serpi care ii muscau pe israeliteni, iar acestia mureau in numar mare.
Si doar atunci cand, dupa porunca Domnului, Moise a inaltat chipul sarpelui de arama si a indemnat poporul sa priveasca la acest sarpe cu credinta si cu rugaciune la Dumnezeu – a incetat cumplitul dezastru, fiindca sarpele de arama a insemnat prefigurarea Domnului Iisus Hristos rastignit pe cruce. Cand noi cartim impotriva lui Dumnezeu, diavolul inmulteste necazurile – acele necazuri pe care le primim din pedepsele lui Dumnezeu.
Ce povara purtam noi?
1. Este o povara grea, care ii apasa pe toti oamenii buni: povara lumii inconjuratoare, indepartata de Hristos. Cat de greu ne este sa suferim tot ce vedem in jurul nostru – cum apasa asupra noastra necuratia, hotia, furtul, instrainarea averilor de stat, care trebuie sa ne apartina tuturor, dar intra in mainile rapitorilor! Cat de greu este sa vezi coruptia care exista, cum apasa asupra noastra, omorul, varsarea de sange! Este o povara grea, comuna noua tuturor, este acea povara pe care, dupa cuvintele Apostolului Pavel, a luat-o asupra sa dreptul Lot, care a locuit in orasele razvratite Sodoma si Gomora. El a fost obosit de atitudinea oamenilor razvratiti. Si noi suntem obositi de ceea ce vedem in jurul nostru.
2. Dar si fiecare dintre noi are propria povara – ne apasa injuraturile, certurile, chiar si bataile care se petrec intre noi si intre oamenii apropiati noua. Ne apasa faptul ca oamenii apropiati, pe care ii iubim si care trebuie sa ne iubeasca, se poarta complet necrestineste fata de noi, ne distrug viata, ne supun diferitelor suferinte morale. Fiecare are povara lui.
3. Exista si o a treia povara: cea pe care o simtim din mustrarile constiintei noastre. Aceasta ne ingreuneaza inima, sta ca o piatra pe ea, cand ne constientizam pacatele si gemem sub povara lor.
Noi purtam o mare povara – si o povara comuna, si povara care depinde de cei apropiati si de noi insine.
“Sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara“,fiindca pacatul ne face sa ne impiedicam, sa cadem. El trebuie lepadat impreuna cu povara noastra si,“cu rabdare, sa alergam cu staruinta la lupta care ne sta inainte“,cu multa rabdare, fiindca stim ca staruinta oricarui crestin este grea, dificila. Si stim ca Hristos a spus:“In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea!“
Pe aceasta cale a durerii vom merge cu totii.
Ce ne va intari pe aceasta cale grea? Ne va intari privirea la Domnul nostru Iisus Hristos, Care a fost vrednic de bucurie, cinste, preamarire, dar a suferit in schimb cea mai grea umilinta, ocara si cruce. “Luati aminte dar la Cel ce a rabdat de la pacatosi, asupra Sa, o atat de mare impotrivire, ca sa nu va lasati osteniti, slabind in sufletele voastre“ (Evrei 12, 3). Oare nu ne ajuta noua Domnul sa mergem pe calea grea a suferintelor? Desigur, El ne va ajuta fara doar si poate.
Din: Sfantul Luca al Crimeei, Predici, Ed. Sophia, Bucuresti, 2010)
Sursa : Roman Ortodox in Franta: Sf. Luca al Crimeei: “Sa lepadam orice povara...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu