Pr. Ciprian Negreanu
,,O minune a Sf. Nectarie,,
– Părinte, aţi avut privilegiul ca, pe lângă minunea convertirii sfinţiei voastre, să mai trăiţi una nemijlocit.
– Părinte, aţi avut privilegiul ca, pe lângă minunea convertirii sfinţiei voastre, să mai trăiţi una nemijlocit.
Cum s-a întâmplat?
– Avem în biserică sfintele moaşte ale mai multor sfinţi.
După primul post mare pe care l-am făcut cu rugăciune continuă, au venit sfinţii la noi, aduşi de un părinte diacon al episcopului român de la Gyula, din Ungaria, care ne vizita uneori, plăcându-i, că e ca la mânăstire.
El avea mai multe moaşte primite de la episcopul Gherasim Cocoşel al Huşilor, căruia îi fusese ucenic.
Am considerat o minune darul către biserică al acelui diacon, fiindcă nu e uşor să obţii sfinte moaşte. Însă, o minune şi mai mare a făcut Sf. Nectarie al Eghinei. Am primit o firimitură din moaştele sale de la o maică româncă din Grecia.
Dar nu ştiam dacă sunt autentice, şi le-am lăsat pe masa din altar, o vreme. Mă tot întrebam dacă să le scot la oameni pentru rugăciune sau nu şi mă rugam sfântului să ne arate dacă e el.
Până într-o zi, când au intrat câteva zeci de femei îmbrăcate în halate de spital şi una dintre ele, mai în vârstă, mi-a spus: „Părinte, eu sunt bolnavă de cancer de mai mulţi ani, am tot umblat pe la spitalele din ţară şi fac acatistul Sfântului Nectarie mereu.
Acum am ajuns la Cluj. Iar într-o noapte, Sfântul Nectarie mi s-a arătat în vis şi m-a îndemnat să vin să mă rog la moaştele sale care sunt aici. «Du-te şi-i spune preotului să le scoată din altar să vă închinaţi» – a zis Sfântul”.
– Avem în biserică sfintele moaşte ale mai multor sfinţi.
După primul post mare pe care l-am făcut cu rugăciune continuă, au venit sfinţii la noi, aduşi de un părinte diacon al episcopului român de la Gyula, din Ungaria, care ne vizita uneori, plăcându-i, că e ca la mânăstire.
El avea mai multe moaşte primite de la episcopul Gherasim Cocoşel al Huşilor, căruia îi fusese ucenic.
Am considerat o minune darul către biserică al acelui diacon, fiindcă nu e uşor să obţii sfinte moaşte. Însă, o minune şi mai mare a făcut Sf. Nectarie al Eghinei. Am primit o firimitură din moaştele sale de la o maică româncă din Grecia.
Dar nu ştiam dacă sunt autentice, şi le-am lăsat pe masa din altar, o vreme. Mă tot întrebam dacă să le scot la oameni pentru rugăciune sau nu şi mă rugam sfântului să ne arate dacă e el.
Până într-o zi, când au intrat câteva zeci de femei îmbrăcate în halate de spital şi una dintre ele, mai în vârstă, mi-a spus: „Părinte, eu sunt bolnavă de cancer de mai mulţi ani, am tot umblat pe la spitalele din ţară şi fac acatistul Sfântului Nectarie mereu.
Acum am ajuns la Cluj. Iar într-o noapte, Sfântul Nectarie mi s-a arătat în vis şi m-a îndemnat să vin să mă rog la moaştele sale care sunt aici. «Du-te şi-i spune preotului să le scoată din altar să vă închinaţi» – a zis Sfântul”.
A fost o minune, pentru că nu ştia nimeni că am acele moaşte. Le-am adus în biserică şi ne-am rugat cu toţii în genunchi şi pe urmă mulţi mi-au mărturisit că Sfântul i-a ajutat.
****
Un preot care a cunoscut iadul pe propria sa piele, în prima tinereţe, şi care a fost salvat prin mijlocirea Părintelui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului.
„Îi făcusem loc diavolului în sufletul meu”
Născut într-o familie cu multe generaţii de preoţi, întinse de-a lungul câtorva sute de ani, în care şi tatăl său, Paraschiv, este preot, Ciprian Negreanu a fost un adolescent turbulent, răzvrătit contra lui Dumnezeu şi a lumii – după cum mărturiseşte azi. „Nu înţelegeam lucrarea lui Dumnezeu pe pământ, nici ce rost are să trăieşti. Gândurile de sinucidere erau frecvente. Eram în afara Bisericii, anticlerical… Huleam Duhul Sfânt, ca un capăt absolut al răutăţii, măcar să ştiu că am încheiat-o cu Dumnezeu. Aceste hule, gândurile de a-mi face rău şi de a face rău altora, le aveam zi şi noapte, într-o încordare totală, ani de zile. Ca şi cum aş fi stat sub o ploaie de rău, ani în şir. Nici nu mai voiam să dorm, pentru că observam că atunci când mă trezeam, se dărâma tot ce credeam că am construit fundamentat împotriva lui Dumnezeu. Şi trebuia să o iau de la capăt. Acum, binecuvântez şi partea aceasta a odihnei, care pune un nou început.
Dar atunci îi făcusem loc diavolului în sufletul meu. Am cunoscut puterea lui. Dar Dumnezeu nu m-a lăsat să cad definitiv şi să fac prostiile care îmi treceau prin cap” – spune părintele Ciprian. În această stare fiind, a intrat la Facultatea de Filosofie, singura care îi putea răspunde la marile întrebări ale vieţii, în opinia lui. Iar acolo a găsit „argumente” pentru teoriile sale. Dar în anul doi la Filosofie, ceva i-a schimbat viaţa radical. De atunci, bucuria nu l-a mai părăsit.
Pr. Ciprian Negreanu
Pr. Ciprian Negreanu
(Formula As nr. 1072, 6-13 Iun. 2013)
http://claudiutarziu.ro/pr-ciprian-negreanu-ma-straduiesc-sa-le-ofer-tinerilor-odihna-sufleteasca-in-biserica/
http://claudiutarziu.ro/pr-ciprian-negreanu-ma-straduiesc-sa-le-ofer-tinerilor-odihna-sufleteasca-in-biserica/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu