vineri, 22 aprilie 2016

Parintele Justin Parvu - Ce ne-a mai ramas de facut

]



  PARINTELE IUSTIN – despre PERVERTIREA ROMÂNILOR: “Omul nostru se lasa mintit, cauta senzationalul, daca un lucru nu i se prezinta ca iesit din comun, umflat, mincinos, nici nu-l ia in seama”

Pierderea timpului este moartea sufletului. Şi tehnica aceasta a venit tocmai pentru acest fapt: să-i furăm omului timpul!
Despe modernizare si tehnica

 “A fost un bine, dar a fost şi un rău mare, după cum şi urmările sunt până în zilele noastre. Tineretul şi-a avut rădăcina în familie. 
Dacă familia a fost o familie sănătoasă, a fost o familie creştină, a fost o mamă bună, a fost o biserică sănătoasă, a avut preoţi, a avut duhovnici, atunci şi cetatea, şi lumea asta, a tineretului, a mers pe un drum sănătos.
 Dar după ceea s-a supramodernizat lumea aceasta, precum şi tineretul nostru, dezbrăcându-l nu numai de costumaţia lui originală, dar l-a dezbrăcat şi de fondul lui sufletesc, că a schimbat iţarii în blugi, că a schimbat viaţa lui [intr-una] uşuratică, că a intrat televizorul în casă, că a intrat radioul, și toate lucrurile acestea. 
Cum spunea ţăranul nostru de altădată, când a văzut pentru prima dată radioul în casă, a zis: Măi, ăsta e diavolul în casa noastră.

Bine, într-adevăr, că lumea sigur ca s-a modernizat din ce în ce mai mult, a intrat într-o tehnică oarbă. Acum omul nu mai poate merge 5 metri, aşteaptă tramvaiul 10 minute, 15 minute, 20 de minute, că e mare distanţa şi nu poate să meargă că e obosit. Şi din ce în ce această tehnică a dat peste noi și, ca să nu spunem că a făcut un rău, ne-a lenevit, ne-a dus într-o stare de amorţire şi organică și sufletească.

  La noi astăzi femeia e grăbită, stă ore întregi la televizor, stă ore întregi la discuţii goale, şi, până la urmă, e un timp pierdut. 
Şi timpul pierdut este și moartea sufletului. Pierderea timpului este moartea sufletului. 
Şi tehnica aceasta a venit tocmai pentru acest fapt: să-i furăm omului timpul! Să nu se mai ocupe de cele duhovniceşti, să nu mai aibă [si preocuparea aceasta].

A venit concepţia asta materialistă peste noi, unde omul nu mai are suflet, are numai trup şi nimic altceva. 
Se ingrijeste sa aibe bunurile de consum, care trebuie să fie la dispoziţie în orice magazin, sau în orice centru de aprovizionare, se duce la Metro și îşi abonează viaţa lui. 
Merge şapte ore, zece ore, sau douăsprezece ore la un serviciu, vine acasă, se îngrijeşte, în sfârşit, acolo, de o hrană mai puţin sănătoasă – pentru căacum vine și schimbarea genetică a alimentaţiei, vine structura aceasta nouă, din care omul gustă tot mereu. 
Omul nu mai are un suport sănătos, să aibă un sirop, să aibă un ghiveci, sa aibă o hrană, o băutură sănătoasă. 
Ia sticla, o desface, plus că gazele din sticlă te ameţesc, și copilul bea săracul, și bea, îi pune şi la drum să aibă, nu mai are laptele lui natural, nu mai are nici dezvoltarea lui naturală, pentru că doar li se par la oameni ca sunt naturale
Si copilul, pe stradă, îl vezi ca umblă după mama, cu sticluţa după el, şi trage din ea. 
Şi de când e născut copilul [se obisnuieste cu ce] e fals, îndată îi pune suzeta în gură. Trage toată ziua copilul, dar nu iese nimic. 
Ca şi omul în colectiv: “Băieţi, vă dăm toată muncă voastră, aici este, ogorul, pământul este al vostru. Vă dăm drepturile, vă dăm totul la îndemână, să aveţi. Iată, aveţi club în sat, aveţi sală de distracţie, aveţi sală de conferinţe, toate sunt la îndemâna noastră!” 
Drepturile omului! Drepturile omului sunt numai promisiuni, dar nu apare nimic în realitate, un drept cu adevărat al lui.

Se merge pe o concurenţă financiară peste tot. Se duce în prăpastie munca bietului român, bietului țăranului nostru, rămas cerșetor în occident sau în America sau prin sudul Africii, de care întreabă alţii: “Măi, ce-i ăsta?“.
 “E român!” Ţi-e jenă să-i spui unui străin că eşti român, pentru că toţi te privesc cu compătimire.

“Minciuna este o industrie foarte bogată şi rentabilă”
– Sfânta Scriptură spune că „în cuvânt este putere”. Care e puterea cuvântului în relaţiile dintre oameni? S-a degradat cuvântul în epoca noastră?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu