Filme Ortodoxe Gradina Maicii Domnului Athos

– Gheronda, unde se află acum aceşti pustnici, unde au fost văzuţi ultima dată? 

Părintele Paisie i-a văzut vreodată?

– De unde să ştiu? În orice caz, Părintele Paisie nu voia să se vorbească despre aceşti nevoitori, pentru că, aşa cum ne spunea, ei nu-şi doresc această cinste de la oameni, ei sunt adevăraţii înţelepţi, ei Îl roagă pe Dumnezeu şi Îi spun: „Dumnezeul meu, nu ne da slava în viaţa aceasta, ci o păstrează pentru cealaltă, ca să ne preaslăvim împreună cu Tine acolo. 

 Nu ne face aici cunoscuţi, ci în ceruri”. 

Acum, Părintele Paisie, spunea închinătorilor de încredere care îl vizitau, clerici şi monahi, că există opt părinţi, asceţi goi, nevăzuţi, care locuiesc în Athon, în jurul căruia umblă, iar când unul din ei moare, Dumnezeu aşează în locul lui un alt monah harismatic şi purtător de Dumnezeu. 

 Părinţii mai vechi care s-au învrednicit să-i vadă de câteva ori, cu puţin înainte să plece la Domnul, povesteau celor mai tineri episodul acesta, cum i-au văzut pe neaşteptate, ce-au simţit, şi aşa mai departe. Acum haideţi să mergem. 

  Vă aşteaptă ceva osteneală, spuse bătrânul, apoi îşi luă la revedere de la noi şi apucă drumul urcuşului.

Am dat slavă lui Dumnezeu că ni l-a trimis pe acest necunoscut, pe care l-a cercetat harul lui Dumnezeu şi şi-a deschis inima pentru noi. 

  Acest om pe care l-am întâlnit în grădinile mănăstirii ne-a adus mult folos vorbindu-ne despre pustnicii goi şi arătându-ne că Biserica noastră este revelatoare, şi în fiecare zi ne arată sfinţi, cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu.

Cât de multe lucruri poate să dobândească cineva făcând un pelerinaj cu evlavie. 

  Câte arătări şi sfinte descoperiri ar putea cineva să trăiască umplându-şi golul lăuntric cu adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, iar lipsit fiind de dumnezeieşti trăiri ale inimii, cât har poate să dobândească cineva întâlnind în drumul lui un smerit şi binecuvântat om, călăuză a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Am urcat la mănăstire. Privegherea începuse. Atunci am înţeles cu toţii că, în acea noapte de iarnă, aveam lângă noi ca ajutători şi spijinitori pe acei părinţi binecuvântaţi ai acelei sfintei mănăstiri unde privegheam, pe acei oameni binecuvântaţi care, copleşiţi fiind de dragostea dumnezeiască, şi-au afierosit întreaga viaţă lui Dumnezeu. 

  Ocrotitori ai noştri văzuţi, şi neclintite călăuze spre Înpărăţia cerurilor.

Şi, desigur, puţin mai departe, priveghind în rugăcine, alţi ocrotitori nevăzuţi, goi în ochii noştri, dar strălucitor îmbrăcaţi cu harul necreat al lui Dumnezeu. 

 Aceia, care cu rugăciunea lor sprijină întreaga lume, acei părinţi duhovniceşti care trăiesc rugăciunea ca pe o văpaie în inimă şi necurmat cântă Celui Iubit cu vocile lor cristaline ce se înalţă din stâncile prăpăstioase ale acestui meleag ceresc, Sfântul Munte Athos.

Sursa: din revista Το Τάλαντο, publicată de Biroul pentru Tineret al Sfintei Mitropolii a Larisei, noiembrie – decembrie, 2012.
Traducere de Andrei Pirea
sursa https://triadikon.ro/pustnicii-nevazuti-ai-sfantului-munte-athos/