POPORUL MEU NU E SÃRAC!

Poporul meu nu e sãrac,
Cum spun prin lume alte neamuri
E locul unde primul Dac,
Cu mâna lui sfințit-a plaiuri.

Poate nu suntem școliți toți,
Dar nu știm urã rãspândirii
Am fost prãdați de mii de hoți
Și-atâția alții ne-or pofti.

Suntem țãrani, meseriași, oieri,
Și meșteri buni și buni zidari
Vom face mâine ca și ieri
Pe unde mergem ziduri, mari.

Și-n tot ce mișcã punem trudã,
Iubim țãrâna ce-o cãlcãm
Și-om spune lumii sã ne-audã
Noi vatra asta-n veci ne apãrãm.

Noi suntem Dacii pe Columnã,
Și Daci vom fii cât ține veacul,
În țara noastrã-i sfântã urmã
Ca neamul meu nu mai știu altul.

Sã nu priviți la straiul meu
De-i rupt în coate sau cârpit
Acolo-n cer la Dumnezeu
Mã duc sãrac! Dar sunt cinstit.

Nu cer la nimeni un bãnuț
Chiar dacã-n viațã nu-mi vin toate,
Pot merge drumul și desculț,
Însã în suflet mult încape.

E scris în slove de strãmoși
Învãțãturi ce las cu drag
Românii mei sunt buni, miloși
Și te primesc zâmbind în prag!

Versuri Elena Cãruntu
sursa https://eternamoldova.wordpress.com