luni, 30 octombrie 2017

Îngerii pășesc cu frică, iar noi întrebăm unde mi-e mașina?





Avem ceva in comun cu Dumnezeu ?


Multi, tare multi se inseala, crezand de fapt ca ei au chiar o legatura, ca au ceva in comun cu Dumnezeu.
Se umplu bisericile, insa de fapt daca unul merita sa fie acolo. Da, Hristos a zis  ,, cei bolnavi au nevoie de doctor,,.
 E adevarat pana intr-un punct. 
Dar ce ne facem, daca mergem o viata intreaga la biserica, ne spovedim, ne impartasim, insa traim in pacat, pizmuind, clevetind, neiertand aproapele, avand duhul rau al zgarceniei si al indiferentei fata de cei suferinzi si bolnavi ? 
Oare poate salaslui Duhul Sfant intro asemenea inima plina de duhuri necurate? 

Ce inseamna de fapt mantuirea ? 

Jertfirea de sine, dragostea fata de aproapele, iubirea lui Dumnezeu mai presus de viata ta, cautarea Lui prin toate miljloacele, pocainta adanca, smerenia , rabdarea necazului, ascultarea fata de duhovnic, renuntarea la cele materiale si la tot ce inseamna pierderea timpului, atat de scump pentru mantuire. 
Stim noi oare daca ziua de maine vom mai  trai ?
 Si tu, omule, iti faci planuri pe cinci, zece ani.
 Dar daca in noaptea asta Domnul te va chema la El., tu ce raspuns vei da ? Ai trait tu oare pentru mantuire, si ce ai facut tu pentru a te mantui ?

Traim ca si cum nu am muri nociodata. 
Vrem ba una, ba alta- si iata ca asa am fost inselati de diavol, caci consumerismul este latul lui.
 Pierdem timp pretios, acumuland averi- ba o masina mai buna, ba o vacanta mai exotica, ba un serial, un tv show- si gata- am cazut iar in idolatrie, care este cursa diavolului.

Vrem sa ne mantuim, si chiar credem ca ne vom mantui. 
Dar sa ne aducem aminte de Sfintii, care vazand puterea si Sfintenia Cereasca a lui Dumnezeu, se cutremurau de frica, zicand- tare greu se intra in Imparatia Domnului.
Credem ca iadul e un basm, stam asa, putin, la o terasa, desi e foarte cald, mai savuram un pic de suc rece..Nu avem frica de Dumnezeu, pentru ca peretele gros al pacatelor noastre ne tin captivi in laturile diavolului, departe de Dumnezeu, crezand ca Domnul e bun, ne va mantui El cumva. Si pana la urma, n-oi fi eu chiar cel mai rau, nu ? 

Faptele vorbesc de la sine daca suntem aproape de Domnul sau nu. Daca treci pe langa un sarman, ignorandu-l, sa nu crezi ca salasluieste Domnul in inima ta si ai ceva comun cu El. 
Caci in inima in care El a coborat, domneste Pacea si Iubirea Dumnezeiasca fata de aproapele. Acea iubirea care nu judeca, nu osandeste, nu pizmuieste, in care egoismul ( duhul rau) nu are ce cauta, acea iubire care se apleaca spre cel cazut si-l mangaie si-l hraneste, indiferent de fapte si trecut.
Sa ne cercetam .
Avem ceva in comun cu Dumnezeu ?


Un comentariu: