Nu căutaţi iubirea prea departe

Nu căutaţi iubirea prea departe...


Am cunoscut iubirea când nu ştiam s-o strig

În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.

În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,
Când sufletu-mi de înger ştia să o asculte.

Am cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,
În floarea de alun... şi-n foşnetul câmpiei
În strigătul de frate şi grija de bunic,
În primul fir de iarbă şi-n greierul cel mic.

În picături de ploaie, în roua de pe flori,
În geana răsărită a soarelui din zori.
Iubirea stă să cadă pe stelele din cer
Şi este-acolo sus şi-n zori când ele pier.

Câtă iubire Doamne ai pus pe lângă noi !
Dar orbi cum suntem azi şi-n suflete prea goi,
Împovăraţi de griji, sau gând de-navutire,
Nu ne mai pasă Doamne… călcăm peste iubire.

 autor Marin Bunget 

****


Neputințele și rănile voastre sunt cinstite mult la cer și râvnite de toate cetele îngerilor.

Există duioșie și mare înțelegere în lacrimile Maicii Domnului și în sângele pătruns de cuie și suliță și spini al Mântuitorului pentru neputințele noastre.


Nu vă mâhniți de nimic. 

Zâmbiți în ascunsul vostru, că neputințele și rănile voastre sunt cinstite mult la cer și râvnite de toate cetele îngerilor.



Din Arhimandrit Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 56