Prohodul din Joia Mare

Joi este Liturghia Sfântului Vasile, în cadrul căreia se sfinţesc „paştile”, pâinea care se împarte credincioşilor în noaptea de Înviere. Acum sunt „sfinţite acele părticele care se vor transforma în Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, iar împărtăşania aceasta va fi păstrată tot timpul anului pentru cei bolnavi, atunci când nu se face Liturghie, în caz de urgenţă, preotul poate să facă împărtăşirea bolnavului, luând din biserică Sfintele Taine, Trupul şi Sângele Mântuitorului sfinţite în Joia Mare şi uscate în marţea din Săptămâna Luminată după un ritual special, pe masa Altarului, cu o sursă de căldură lentă, în aşa fel încât să se conserve”, . Joi după-masă este slujba Patimilor, fiind slujba de Vineri, acea Denie cu cele 12 Evanghelii. „Tot ceea ce cuprind cele patru Evanghelii, toate referirile la patimile Mântuitorului sunt grupate în 12 fragmente, în 12 pericope care sunt citite acum”, a spus Părintele Mitropolit. Vineri este zi aliturgică, nu se face Sfântă Liturghie, fiind zi de ajunare, este Ziua Patimilor. Prin cele 12 pericope evanghelice, „noi vom participa, alături de Hristos, la toată pătimirea Sa, de la rugăciunea din Grădina Ghetsimani, judecarea Sa de la Ana la Caiafa, în Sinedriu, judecarea şi condamnarea Sa la moarte de către Pilat, răstignirea, moartea şi luarea de pe Cruce şi punerea în mormânt”. Acum este intonată „o creaţie liturgică deosebită, „Prohodul Domnului”, care se deosebeşte radical de un prohod pe care îl avem la o slujbă de înmormântare. Această creaţie are trei stări şi fiecare din strofele, poezia acestor stări, exprimă misterul pătimirii Mântuitorului, dar şi al neputinţei morţii de a-l ţine pe Cel care este stăpânul vieţii”. Joi se pregăteşte, în mijlocul bisericii, Epitaful pe care este pictată punerea în mormânt a Mântuitorului, împodobit cu flori. Epitaful rămâne în biserică şi este sărutat. „Punerea în mormânt se face printr-un pelerinaj, printr-o ceremonie în jurul bisericii şi sunt rostite ectenii la cele patru laturi, exprimând în acelaşi timp universalitatea jertfei, dar şi chemarea tuturor de a se împărtăşi de jertfa pe care Mântuitorul Iisus Hristos a săvârşit-o pentru noi”. Sâmbătă este ultima slujbă din Săptămâna Patimilor, Liturghia Sfântului Vasile. Sâmbăta Mare este „o zi de linişte, aparent, dar care, de fapt, arată cum Mântuitorul pus în mormânt, cu trupul, a coborât cu sufletul în iad şi a rupt peceţile iadului. Ziua de sâmbătă a devenit astfel zi de pomenire pentru cei morţi. După căderea primilor oameni, Raiul s-a închis. Drepţii, oamenii sfinţi ai Vechiului Testament au mers în iad, dar nu în starea de chin a iadului, ci într-o stare de aşteptare. Rupând Hristos peceţile iadului, deschizând porţile Raiului, i-a adus pe Adam şi Eva în Rai. Mântuitorul prinde de o mână pe Adam, cu cealaltă pe Eva, aceasta fiind imaginea corectă a Învierii. Mântuitorul, aşa cum arată unele icoane, nu a înviat cu un drapel în mână, şi nu a ieşit, piatra fiind lăsată la o parte, ci a ieşit prin piatra pecetluită şi înconjurat de lumina Dumnezeirii Sale. Sâmbăta se pregăteşte momentul Învierii”. Ziua Zilelor, Ziua Învierii Duminică, la miezul nopţii, se face slujba Învierii. „Ziua Învierii, Ziua Zilelor, Ziua a Opta, ziua care are semnificaţie plenară din punct de vedere spiritual, care este Ziua vieţii de dincolo, de aceea, fiecare zi de duminică din cursul anului este o retrăire a Învierii Domnului Iisus Hristos”, . Se continuă cu Sfânta Liturghie, iar duminică, la amiază, de la ora 13:00, este Vecernia Paştilor, sau a doua Înviere, . La ora 12:00 se face Vecernia în fiecare parohie, apoi, credincioşii vin către sf. làcase, exprimând unitatea de credinţă şi legătura cu Biserica episcopului. Se citeşte Evanghelia în mai multe limbi, „fapt ce exprimă universalitatea mântuirii, că Mântuitorul a murit şi a înviat pentru întreaga omenire, nu mai există deosebire sau graniţă, sau deosebire lingvistică
”.sursà MOLDOVA ORTODOXA